Xmas Sellout este o opera grafica cu puternice aluzii ironice la viata moderna. O mare parte din scenariu este focusata pe imaginea lui Mos Craciun.
Opera incepe cu un monolog al alui Pid`jin care isi exprima ingrijorarea fata de popularitatea lui Mos Craciun si repercursiunile negative ale fenomenului asupra evolutiei crestinismului. Odata cu aprobarea venita din partea lui Mos Craciun, la o prima vedere, ai impresia ca totul se va transforma intr-o blasfemie. Insa tocmai aici intervine geniul scenaristilor, care ne arunca in jocul liberului arbitru: exista mai multe cai de interpretare.
Desenul iese brusc din limitarea data de vizual si te face sa te gandesti la invataturile fundamentale si la insemnatatea spirituala a acestora. Reactia lui Fredo, acel celebru `Oh My God!`, care coincide cu punctul culminant – este un artificiu scenaristic foarte reusit: implicarea divina ajuta intotdeauna la promovarea operelor. Odata cu implicarea divina, scenariul trece la un alt nivel nano-bio-info-cogno. O trezire, un intermezzo la nivel spiritual. Mos Craciun intr-o secunda de luciditate, depaseste limitele realitatii si ne pregateste pentru o revelatie transcedentala, de mare impact.
Fredo, mai spiritual, este ales sa fie personajul mesiatic caruia ii este dat sa guste inflacararea dusa la paroxism: `You`re Jesus`. Suspansul atinge cote maxime, alimentat si de tacerea si atitudinea lui Pid`jin.
La acest nivel al actiunii nu putem sa facem supozitii in ceea ce priveste viitorul si forma care va fi data acestor directii regizorale, aflandu-ne in mijlocul unei batalii ideologice. Suntem suspendati in complexitatea viziunii.
Viziunea de tip European romanesc a scenaristilor ne ofera o “distrugere constructiva” a mitului care s-ar putea crea in jurul personajelor si descoperirii lor. O noua trezire ne arata realitatea: cine este Mos Craciun, de ce sunt acolo impreuna.
Asaltul realitatii ne copleseste. Mos Craciun nu este decat un batran plictisit si senil.
P.S. Happy Birthday!
P.P.S. Please don`t kill my monkey 
