Ieri am fost la teatru. Nu comentez piesa, desi poate ca samburele de semi-teatrolog ar putea incolti asa pentru un moment.
Multa lume, multi tineri, dar si cativa din garda veche a teatrului muresean. Presa si ea prezenta – inclusiv tanti de la Cuvantul Liber care tot timpul pleaca dupa 10 minute de piesa dar tot timpul scrie cronici ca si cum ar fi savurat tot.
Una peste alta, ma intalnesc cu cativa vechi prieteni, fosti colegi si ce aflu…ca umbla zvonul ca sunt plecata/am fost plecata in Canada. Je? Me? Well, nu pot sa spun decat ca da, a fost foarte bine in Canada si guess what?! M-am intors 
Si aici nu pot sa nu ma gandesc ce a fost in capul celor care au deschis subiectul si l-au dezbatut. Ce fac acolo, cum am plecat, ce faceam aici, cu cine am plecat, ohhh..multe, multe.
Nu pot decat sa trag concluzia ca esti mai interesant atunci cand `nu existi` in spatiul `monden`, atunci cand lasi oamenilor posibilitatea de a deveni creativi in croirea destinului tau. Daca apari si lumea te vede si stie ce faci esti monoton, esti banal, esti cotidian.
